Primaria Candesti

Conditii fizico – geografice

17-02-2014

  

Conditii  fizico – geografice

Relief, climă, vegetaţie

 

1. Asezarea, Limitele, Suprafaţa

    Comuna Cândeşti este aşezată in nord-vestul judeţului Botoşani la 50 km de reşedinţa de judeţ şi 35 km de oraşul Dorohoi si are o suprafată de 98 kmp.Este limitată la vest de râul Siret care o desparte de judeţul Suceava, la nord se află comuna Mihăileni, la est comunele Dersca şi Lozna iar la sud comuna Vârfu-Câmpului.Comuna are în componenţa sa, satele: Cândeşti, Talpa, Viţcani şi Călinesti.

   Cuprinsul cercetat poate fi închipuit ca o aproximativă figură geometrică, un dreptunghi cu latura nord - sud sprijinită pe şoseaua Mihaileni - Botoşani (fosta şosea „Mihaileană") de la kilometrul 543-547; latura de nord, un kilometru, care leagă şoseaua de cursul rîului Siret; din partea de vest, linia „poligonului pătrat" (închipuit), urmează cursul rîului Siret nord-sud, paralel cu şoseaua de care am vorbit; şi, în sfîrşit, o altă latură a „poligonului" închipuit, latura de sud, un alt kilometru de la apa Siretului pînă în şosea, care, închide „pătratul".

 

 2. Relieful

   Prin aşezare  teritoriul comunei este o parte componentă  a Podişului Sucevei 
Această regiune face parte din Platforma Moldovenească, o prelungire a Platformei Ruse. Fundamentul este precambrian peste care s-au depus sendimente  groase paleozoiece, mezozoice şi neozoice.La suprafaţă se individualizează  un orizont de şisturi argiloase, nisipuri şi pietrişuri. 
   Comuna este aşezată,din punct de vedere morfologic,în Valea Siretului şi pe versantul vestic al dealului Bour.Altitudinea maximă este de 375 m pe dealul Viţcani iar minima de 250m în Valea Siretului. Siretul formează o luncă largă de 2,5 –3 km. 
   Despre relieful acestui cuprins se spune că-i „drept c-an palmă". Într-adevăr, avem de a face cu un teren drept din albia rîului Siret.
 

3. Clima

   Aşezată în nord-estul ţării  comuna Cândeşti are clima influenţată  de masele de aer din  estul continentului reci şi uscate  cât şi de masele de aer arctice  reci şi umede. Vara predomină masele de aer umede şi răcoroase cu frecvenţă mai redusă fiind masele cu aer cald şi secetos, de tip continental.Iarna predomină masele de aer ale anticiclonului siberian dar şi masele de aer polar  care determină  temperaturi scăzute şi vânturi puternice. Alteori prezenţa maselor de aer arctic şi groenlandez determină producerea unor ninsori abundente cu viscoliri puternice.Temperatura medie anuală este de 8 grade  cu media lunilor de vară de 18 grade  iar a lunilor de iarnă minus  10 grade.
  Temperaturile extreme  a fost de 34 grade  şi respectiv minus 27 grade.
  Primul îngheţ apare la sfârşitul lunii septembrie  iar ultimul la începutul lunii mai. Intre aceste limite numărul posibil de zile cu îngheţ este de 205  ceea ce influenţează structura  culturilor agricole.
   Umiditatea medie  a maselor de aer este mare (80 la sută) maxima fiind  în decembrie  iar minima în aprilie.Cantitatea medie a precipitaţiilor este de 750mm/an cu o maximă în luna iunie şi minima în februarie. Numărul anual de zile cu precipitaţii fiind de 170.In zonă predomină vânturile din nord-vest şi sud est mai frecvente şi puternice la sfârşitul iernii. 
Ploile cele mai frecvente sînt cele din primăvară. Topirea zăpezilor ca şi, uneori, ploile torenţiale însoţite de fulgere şi trăznete, aduc inundaţii. Aceste inundaţii, ca şi uneori, aşa numitele „cumpene" torente de ploaie, mai ales primăvara şi vara, cînd plantele sînt în plină dezvoltare, torente însoţite de gheaţă „grindină", produc mari stricăciuni culturilor de plante.
   Clima de aici se caracterizeză prin ierni aspre, uneori cu zăpezi şi „troiene" mari, viscole („gicoale") şi vara calde datorită curenţilor de pe cursul rîului Siret.

 

4. Caracteristice hidrografice

   Datorită aşezării în Valea Siretului pe teritoriul comunei Cândeşti  stratele acvifere freatice  sunt bogate  şi calitativ superioare  cu o adâncime între 2 –20 m.
Reţeaua hidrografică  este formată  de râul Siret care primeste pe teritoriul comunei apele pâraielor Molniţa, Melentina şi Hlibicioc. Molnita este primul mare afluent al Siretului dupa ce pătrunde în ţara noastră dinspre Ucraina. Râul Siret  are regimuri hidrografic reglementat  de existenţa Lacului Rogojeşti în amonte pe teritoriul comunei Mihăileni.Debitul Siretului înregistreaza două maxime: de primăvara şi toamnă  cu o medie de 174 mc /s şi o minimă de iarnă  de 6,3 mc/s.Malul Siretului este îndiguit  pe teritoriul comunei pe o lungime de 3 km. 
   Între şoseaua „Mihaileană" şi rîul Siret, terenul este brăzdat de părăul Molniţa care, împreună cu alte păraie mai mici pe care le primeşte din stînga sa, după ce împarte „pătratul" în două, separînd localităţile cercetate (Cândeşti 1 şi Cândeşti 2), undeva îndată după ieşirea sa, la sudul „pătratului" formează „Gura Molniţei" prin care îşi varsă apele sale în rîul Siret.
   În stînga părăului Molniţa, la mică depărtare şi paralel cu Molniţa, de la nord la sud, multe izvoare de apă la suprafaţa pămîntului se revarsă şi formează un teren umed, chiar mocirlos, pe unde creşte rogozul, papura şi chiar, pe ici, pe acolo stuf (parte din graniţa (fostă) între România şi Austria era aşezată pe linia acestor locuri mocirloase, parte pe părăul Molniţa).
   La est de şoseaua „Mihaileană", la cîteva sute de metri, începe domol poala dealului Viţcani, care la o depărtare de 2 km îşi are creasta sa pe care sînt aşezările satului Viţcani. Dinspre dealul Viţcani spre Molniţa şerpuiesc spre vale cîteva părîiaşe care în cursul vremii şi-au săpat nişte „căi" prin terenul ce-l brăzdează. Acestea însă acţionează numai pe timp ploios şi după topirea zăpezilor, vara mai toate sînt seci, doar pe ici pe acolo cîte un firicel de apă mai răzbate pe firul văii - nu prea mari - alimentat şi de acesta de cîte vre-un izvoraş de sub poala vre-unui dîmb din prelungirea dealului.

 

5. Solurile

   Solurile din comuna Cândeşti  sunt puţin variate  datorită condiţiilor omogene  de formare astfel în lunca Siretului  sunt  aluviuni  nisipo-mâloase slab înţelenite 
   Aceste aluviuni  sunt soluri tinere cu o succesiune de strate litologice  nelegate între ele genetic. 
   Cu cât ne îndepărtăm de albia minoră  apar solurile aluviale  fertile  bune pentru păşuni şi legumicultură. Izolat apar soluri aluviale  gleizate slab productive  datorită prezenţei apei freatice la mică adâncime.
   Pe terase  şi în zona interfluviului  s-au format soluri brune cenuşii cele mai răspândite pe teritoriul  comunei, soluri fertile şi productive pentru culturile de cartofi şi sfeclă de zahăr. 
   Pentru evitarea unor necazuri mari, oamenii de aici, cultivă plantele în sistem variat şi cu o anumită chibzuinţă ... (ceea ce ia denumirea de: „cultură mixtă"), dacă, Doamne fereşte, dă ... cu grindină peste grîu ... voi avea „popuşoi"; ... dacă, dimpotrivă n-o fi timp prielnic pentru „popuşoi", nădejdea-i în . „barabule", dacă scapă cu bine grîul, secara, orzul, ovăzul şi voi avea şi „barabule" şi „păpuşoi" potivit . pot să mulţumesc lui Dumnezeu, dar, totul de lăsat numai în seama lui Dumnezeu, nu-i prea cuminte ."
Fasolea, „bostanul", cînepa, inul, trifoiul, lucerna, iarba, completează plantele de mare cultură de aici. La acestea, se adaugă culturile din grădinile de zarzavat atît pentru nevoile casei, cît şi pentru piaţa din tîrg, şi unde, nu lipseşte morcovul, pătrunjelul, ceapa, usturoiul, mărarul, sfecla, macul, bobul, castraveţii (pepeni), varza, ţelina, păstîrnacul, napii, roşiile (pătlăgelele), loboda, etc. sînt la loc de frunte atît pentru trebuinţele familiei, cît şi pentru prisos pentru vînzare.

 

6. Vegetaţia şi fauna

   Teritoriul comunei  se află în zona de interferenţă a pădurilor de păioase  cu silvostepa.    Pădurile ocupa mici suprafeţe  pe dealurile Călineşti –Talpa. Cresc specii de gorun, carpen, tei, arţar, salcâm.  
   Vegetaţia păşunilor şi fâneţelor cuprinde  specii de coada şoricelului, peliniţă, lucernă, trifoi roşu, ciulini, mac.  Pe malurile iazurilor s-a dezvoltat  o vegetaţie  iubitoare de apă: potbal, rogoz, papură, pipirig, stânjenel.
   Fauna  este cea obişnuită zonei pădurilor de foioase: mistreţi, căprioare, dihori, vulpi, jderi, greieri, păianjeni, prepeliţe, ciocănitori. 
    Pe lîngă fiecare gospodărie îşi află loc şi cîţiva copaci, de obicei, pomi fructiferi: meri, peri, cireşi, vişini, pruni (perji), iar în ultima vreme, pe ici şi pe acolo, cîte vre-un curpen de viţă de vie ai cărei struguri ajung anevoios la coacere din pricina cerenţilor reci de aici pe firul apei rîului Siret fără vre-o oprelişte. În rest, salcia, răchita şi înruditele acestora sînt destul de răspîndite, fie în lunca Siretului, fie pe marginea Molniţei, fie pe linia terenului mocirlos ce-a slujit cîndva de „graniţă" (1775-1918), fie chiar şi în sate, pe lîngă casa omului, ca şi pe „lotul" său. Această răspîndire a salciei se explică prin aceea că răchitei îi prieşte locul de umezeală, se dezvoltă bine şi cu repeziciune precum şi faptul că nu cere prea mare îngrijire din partea omului.
   De notat, în mod special, că pe linia fostei graniţe, ca şi pe ambele maluri ale părăului Molniţa, creşteau aceşti copaci din familia salciei „răchiţi" cu sutele şi cu miile. De asemeni, în lungul rîului Siret a fost pînă în 1962 o frumoasă luncă din „vergi de salcie", material pentru împletituri de coşuri şi coşuleţe şi în acelaşi timp fiind un protector natural în faţa revărsării apelor furioase ale Siretului către sat.Din nefericire, aceşti copaci de pe linia frontierei (fosta graniţă) ca şi de pe malurile Molniţei, ca şi lunca Siretului, au fost rase pur şi simplu prin tăiere. S-a făcut gol şi ochiul nu mai poposeşte pe verdeaţa acestor copaci, ci se opreşte undeva departe, pe dealurile de dincolo de apa rîului Siret. Totul pare pustiu, iar apele Siretului, fiind fără oprelişte, în calea lor, ameninţă cu distrugerea multor gospodării ale satului. 
  Vine la rînd şi notaţia că, pe lîngă fiecare gospodărie, obişnuit, în faţa casei, se află o grădiniţă de flori, de unde, nu lipseşte busuiocul, gherghina, liliacul, uneori trandafirul (mai ales cel cu flori pentru dulceaţă), rosmarinul, ochiul boului, ruja, rozetele „de paie", etc.
Atît cultura florilor cît şi cea de zarzavat se practică neştiinţific şi nici în cantităţi industriale, ci doar pentru îndestularea familiei. Se valorifică pe piaţă, în comerţ, cantităţi neînsemnate de zarzavat ca: morcov, pătrunjel, castraveţi, varză, sfeclă, mac, usturoi, etc.
În ce priveşte calitatea, se poate afirma că aceste culturi ale zarzavaturilor, chiar şi ale florilor, legumelor ca şi a cerealelor se practică cu deosebită grijă şi migală spre a obţine cît mai multe şi bune sorturi precum şi plăcute pentru privire (adică, aşa calitate, după cum şi cantitate mulţumitoare).
   Pomii fructiferi sînt plantaţi, de asemenea, tot aşa, neştiinţific şi chiar neîndestulător pentru nevoile familiei. Copiii, mai ales, duc dorul fructelor. Sporadicile momente cînd sînt procurate fructe sînt neîndestulătoare. Uneori, se aduc fructe, mai ales mere, din alte localităţi îndepărtate, de obicei mere de toamnă, cînd se face schimb în natură: „atît . mere, atît păpuşoi .".
   Fructele nu se conservă şi nici nu se cunoaşte modalitatea de conservare. Acestea, puţine cîte sînt în sat, se consumă proaspete, cîte odată mai mult necoapte decît coapte ne mai avînd răgazul să ajungă la maturitate. Peste an, fructele sînt procurate de pe piaţa din tîrg.
   În apele „bălţilor" formate de acele izvoare de care am pomenit mai sus, în unele mici iazuri amenajate de mîna de gospodar a omului de aici, în părăul Molniţa şi în apa rîului Siret, odinioară mişunau tot soiul de peşti, din care, omul de aici se îndestula, obişnuit destul de des. 
   Ca animale ce cresc pe lîngă casa omului, aici trebuie spus că aceste animale sînt preţuite pînă la divizare „vaca sacră" (despre care va fi vorba în „Obiceiuri şi credinţe"). Este proverbială zicala: „dacă n-ai destulă grijă de animalul de pa lîngă casa ta, atunci, fă bine şi dă libertate animalului să-şi afle alt stăpîn mai cu grijă pentru el ."
   Printre animale mari şi mici vom număra: boul, vaca, calul (în momentul de faţă tot mai rar), oaie, porcul. (Măgarul şi catîrul aici nu-s de aflat). Iar în zilele noastre (timpul cercetării) calul şi boul ca animale de tracţiune sînt pe cale de dispariţie. Din necesităţi de hrană pentru familie, vaca rezistă cu mult efort, dar oaia şi ea începe să se rărească. Porcul de asemenea rezistă atît pentru îndestularea familiei cît şi pentru valorificarea acestuia în comerţ.

 

 

 

 

 

 

Anunturi Importante

09-03-2018

EVENIMENTE MINORITATI

  evenimente minoritati 2018

citeste
01-10-2018

REFERENDUM 6/7.10.2018

data/_editor/SECTII VOTARE REFERENDUM.pdf

citeste

Contact Rapid

Tel : 004/ 0331 594 183
Fax : 004/ 0331 594 271
E-MAIL: primariacandesti@yahoo.com
Primaria Candesti Ro Ro Ua
Programul Operational Comun Romania – Ucraina - Republica Moldova 2007 – 2013 este finantat de catre Uniunea Europeana prin Instrumentul European pentru Vecinatate si Parteneriat si co-finantat de catre tarile participante in program.