Primaria Candesti

Portul sătenilor de ieri şi de azi

17-02-2014

 Portul sătenilor de ieri şi de azi

Ca toate cele de care se înconjoară şi de care se foloseşte omul de aici şi vestmintele sale, în cursul vremii, au evoluat.În vremurile de care îşi mai aduc aminte bătrînii şi din cele ce le-au mai rămas în memorie de la înaintaşii săi, cînd omul nu avea la îndemînă atîtea şi atîtea bunuri, toate vestmintele erau lucrate în casă.
Materia primă era lîna de oi, pielea de oaie, porci şi vite, inul, cînepa şi pe ici, pe acolo şi „borangic-ul".
În fiecare casă se ţesea, se cosea, se croia, se urzea, se torcea, se scărmăna, hei şi cîte meşteşuguri în prelucrarea fibrelor de cînepă şi in precum şi lînă pentru „straie" de purtat, ţoale pentru învelit, „lăicere" şi „scoarţe" drept podoabe pentru ornarea casei de locuit. (Astfel de lăicere se mai văd şi azi atîrnînd pe pereţii interiori ai caselor şi au vechimea în jur de 100 ani).
În fiecare casă se lucrau „straele" de purtat, „zestre" pentru fete de ăritat, de la albituri şi cămăşi pînă la sumanele mari şi cojoacele pentru ierni geroase.
Bărbaţii purtau ca încălţăminte opinci şi ciubote. Încălţămintea de opinci era confecţionată de oamenii din sat, mari meşteri, de obicei, de cei mai în etate (bunici), din piele de bovină tăbăcită de tăbăcari şi cumpărată la tărg şi din piele de porc, aceasta din urmă, fără să fie tăbăcită, era prelucrată de om din producţie proprie a săteanului. Uneori, aceste opinci de porc se prezentau pe piciorul omului cu părul pe care-l purtase porcul fiind viu. Ciubotele erau confecţionate de meşteşugarii „ciubotari" de unde, unor oameni le-a mai rămas şi numele de „Ciobotaru" sau „Ciobotar".
În aceste încălţări, care erau purtate numai iarna şi pe timp de „sloată" şi friguros, piciorul era învelit cu obiele. Împletitul ciorapilor a venit mai tîrziu.
Pe cap, oamenii purtau „cuşme" (căciuli) din blană de miel de oaie. Vara se purta pălărie cumpărată din tîrg. Din bătrîni se povesteşte că, pe timpuri, din lipsa pălăriilor, pînă au apărut acestea, se purtau şi vara căciuli. „Cuşma" (căciula) era confecţionată de meşteri "căciulari" care lucrau şi cojoace din piele de oaie pe care tot ei o argăseau. Unora dintre aceştia le-a rămas şi numele de „Cojocaru".
Iarna oamenii purtau „berneveci", un soi de strămoş al pantalonilor din zilele noastre, din stofă de lînă ţesută în casă, dată apoi, la „chiuă". Tot din această stofă erau confecţionate sumanele, scurteicile şi alte straie de îmbrăcat, ce le purtau oamenii iarna şi pe timp de răcoros.
Bărbaţii purtau izmene, cămaşă cu platcă din fuior de cînepă sau in, lucrate de la „a" la „z" în casă şi fiecare gospodină cunoştea bine întreaga filieră de lucrări prin care trebuia să treacă fibra de in sau cînepă pînă să ajungă să fie îmbrăcăminte bună de purtat. Era o adevărată industrie casnică în fiecare sat.
Cămăşile, pe vremuri, erau din cîlţi şi la deschizătura de la gît aveau „bumbi" (nasturi), ci două şnururi care se înnodau închizînd astfel cămaşa la gît (şnururile se legau în „laţ" la gîtul omului). La izmene era legată o sforicică răsucită şi împletită pe o rotiţă de lemn, după ce, în prealabil, aceiaşi sforicică a fost petrecută prin această rotiţă din lemn printr-o găurică şi făcută nod, apoi, sforicica petrecută prin betelia izmanei şi ajunsă la rotiţă, era învîrtită pe după rotiţă care, era confecţionată în aşa fel ca să aibă un şănţules (scobitură) pe mijlocul muchiei rotiţei. Şi aşa, apoi, legată sforicica pentru a susţine izmana pe cel de-o purta.
Mai tîtziu, s-a folosit bricinarul pentru izmene, iar în zilele noastre, izmana se încheie cu nasturi. Pe ici, pe acolo, se mai foloseşte încă bricinarul şi acesta, uneori, este un şnur, alte ori, mai nou, se foloseşte elastic.
Încingătoarea era o curea, uneori, împodobită cu lucrătură de încrustări în pielea curelei, alteori, cu nasturi de tablă de diferite culori (galben, alb, argintiu), cureaua avînd în faţă şi „chimirul", locaş pentru bănuţi (de se aflau cumva), lăcaş pentru şi mai ales pentru „amnar", „iască", „piatră de cremene" pentru scăpărat scîntei, precum şi „băşica" umplută cu „titiun" sau cum i se mai spunea şi : „tabac".
Tot ca încingătoare se purta brîu în culori ţesut în casă din fir de lînă ţurcană rezistentă şi în mod special lucrată. Brîie le purtau şi femeile şi bărbaţii. Brîul bărbatului era mai lat decît al femeii. Ţesutul acestor brîie se lucra cu fir ales şi lucrat cu mai multă migală pentru a fi nu numai un lucru de folos, ci şi un lucru frumos, plăcut ochilor şi în ce priveşte combinaţia de culori şi în ce priveşte desenele de pe el cu o măiestrie neîntrecută lucrate. Era o adevărată emulare, care de care, să lucreze şi să înfăţişeze cît mai frumos brîul pe care l-a „ales" (l-a ţesut).
Sumanele erau confecţionate de „sumănari", oameni pricepuţi în croiala acestor sumane ca şi în ornarea lor cu „ciucuri" şi „şireturi" la guler, la poale, în faţă la deschidere ca şi în spate cu motive din arta populară. (De aici şi numele de „Sumanar").
Pentru vreme de iarnă şi vifor (care, pe aici, nu lipseşte), la sumane se ataşau glugi din stofe din care erau confecţionate şi sumanele. „Glugilor" li se mai spunea şi „capişaon", (termen împrumutat şi adus în sat).
Încălţările la femei erau confecţionate din acelaş material din care purtau bărbaţii şi erau numite „opincuţe" (mai desmierdat) confecţionate cu grijă, ca lucrătură, astfel ca să arate mai „gingaş" decît „opinca" bărbatului.
Bătrînele purtau pe cap ştergare albe încheiate sub bărbie, cu un bold. Era o mare mîngîiere pentru ochi cînd veneau la biserică toate albe ca nişte lebede. În rest, se purta şi se mai poartă încă şi în zilele noastre, pe cap : bariz, castîncă, tulpan de toate culorile, berda a venit mai pe urmă aşa precum şi batista albă şi baticul.
Deasemeni, femeile, şi mai cu seamă fetele, purtau după cum se poartă şi azi, cercei în urechi, mărgele la gît (grumaz) confecţionate din sticlă colorată, inel la degetul de la mînă.
Ca îmbrăcăminte, femeile purtau fuste, de obicei, o fustă simplă, mai întotdeauna de culoare închisă„suferitoare" la tăvăleală la lucru de pe lîngă gospodărie, în casă şi la munca cîmpului. Îmbrăcămintea mare a femeii era polca, scurteica, caţaveica cu blăniţă de miel de oaie, paltonaş pe deasupra cămăşii, sumane anume pentru femei, cojoace lungi şi mai scurte (cojocele), pieptăraşe procurate de la cojocarii din tîrg (de obicei din tîrgul Siretului, ori de pe la Rădăuţi).Pe corp, femeile purtau cămăşi lungi cu poale din ţesătură de cînepă sau in - atît urzeala cît şi bătătura erau cîlţi în cîlţi fie din in, fie din cînepă, ori combinate - mai tîrziu apar ţesături fie din urzală cînepă ori in şi bătătură bumbac, fie şi din bumbac, atît urzeală cît şi bătătură. Femeile, mai purtau şi cămăşi separate de poale, şi-atunci, cămăşile erau, fie o ţesătură combinaţă in + bumbac, fie cînepă + bumbac, fie bumbac în bumbac, fie combinate cu bumbac.
Aceste cămăşi, erau cusute şi împodobite cu flori cusute cu fir de aţă colorată, (de obicei culorile, mai de demult, predominau în negru, apoi li s-au alăturat culori mai vii ca roşu, cărămiziu, galben, albastru, etc.). Se coseau aceste „flori" cu aţă colorată la cămăşi în jurul gîtului, la deschizătura de pe piept şi pe piept, pe mînecă la umeri, la capătul mînecilor de jos, la mînă şi la poalele cămăşii şi „tiv" şi uneori, cu lucru de brodat.
Tot aici trebuie notat că şi cămăşile bărbaţilor erau cusute cu flori la guler în jurul gîtului, în faţă la piept, la mînecile capătul de jos şi la poale. Acestea însă, erau diferite de cele de pe cămăşile femeilor.
Toate aceste combinaţii de ţesături erau lucrate de femei, cu predilecţie, dar şi bărbaţii concurau la munca lor. Fiecare ţesătură îşi avea şi întrebuinţarea sa : (feţe de masă, şerveţele, ştergare, batiste, marame, cămăşi pentru bărbaţi, pentru femei şi copii (aceştia din urmă, purtau destui ani din copilărie, cămăşi lungi fără izmănuţe), toată rufăria de corp, „prostire" (cearşaf), lăicere, scoarţe, macate, pînză pentru saci, etc. (frînghii, odgoane, sfori, instrumente de prins peşte, etc.).
Aproape întreaga lucrare revenea femeilor şi fetelor şi era o mare cinste pentru femeie şi mai ales pentru fetele din preajma măritişului să-şi etaleze măiestria şi bogăţia de culori pe „straiele sale" ca şi prin ţeseturile şi cusăturile din casă, ceea ce primea denumirea de „zestre".
Vara, de obicei, atît bărbaţii, cît ţi femeile ca şi copiii nu purtau încălţări pînă la ivirea frigului, îngheţului şi a zăpezii.
Moşnegii purtau plete şi fumau din lulele (pipe). (Se considerau moşnegi şi babe în general oamenii trecuţi de vîrsta de 60 de ani). Ţigările s-au ivit hăt tîrziu după primul război mondial.
„Băşica" pentru „titiun" era confecţionată din „fuduliile" de berbec sau din băşica de porc.

La fetiţe, era obicei, ca naşa, care a botezat-o, să-i dăruiască „finei" sale cercei şi tot ea să i le şi pună în urechi. Montarea cerceilor în urechi se face cu ceremonial şi chiar prilej de a se „cinsti" cumetri, cînd naşii sînt primiţi şi li se dă mare preţuire.
Naşii erau consideraţi ca dublura de părinţi a-i celui botezat.
În zilele noastre, pe lîngă vestmînteria folosită din străbuni, care, se tot răreşte, îi ia locul tot mai mult şi la bărbaţi şi la copii, dar mai ales la partea femeiască, îmbrăcămintea confecţionată „de oraş". Sumanele şi cojoacele se văd tot mai rar, opincile mai deloc şi au rămas doar căciulile şi nici astea toate dintre acelea de care am pomenit. În case, ce să vă mai spun (îşi îngăduie povestitorul nostru un pic de „of" nostalgic după vremurile trecute ...), totul a suferit o mare prefacere, mai ales în ultima vreme. Pare că nimic din ce-a fost nu mai e şi, doar sîntem pe aceleaşi locuri ... Înfăţişarea interioarelor din case s-a schimbat cu totul, e de nerecunoscut.

Rezultă că : Opincile au dispărut cu totul şi apar cizmele de cauciuc, sandalele de cauciuc şi şoşonii pe lîngă numărul mic de bocanci şi cizme din piele.
Dispar cu totul „obielele" şi apar ciorapii de bumbac procuraţi de la magazin pe lîngă numărul prea mic - ţinînd seama de sezonul de iarnă de pe aici (în februarie, prima decadă) de ciorapi, fie procuraţi din comerţ, fie aşa cum s-a declarat : „împletiţi de mama în casă". Această lipsă („împletitură din casă") în mare parte, se datorează lipsei de materie primă - lîna.

Anunturi Importante

09-03-2018

EVENIMENTE MINORITATI

  evenimente minoritati 2018

citeste
01-10-2018

REFERENDUM 6/7.10.2018

data/_editor/SECTII VOTARE REFERENDUM.pdf

citeste

Contact Rapid

Tel : 004/ 0331 594 183
Fax : 004/ 0331 594 271
E-MAIL: primariacandesti@yahoo.com
Primaria Candesti Ro Ro Ua
Programul Operational Comun Romania – Ucraina - Republica Moldova 2007 – 2013 este finantat de catre Uniunea Europeana prin Instrumentul European pentru Vecinatate si Parteneriat si co-finantat de catre tarile participante in program.